Aparitia sistemelor de incalzire in pardoseala

Aparitia sistemelor de incalzire in pardoseala

Ideea folosirii pardoselii drept corp de încălzire nu este deloc nouă. Sisteme de acest fel, într-o variantă primitivă, existau încă din antichitate, în China și Egipt. În aceste sisteme, gazele calde produse într-un focar erau trecute printr-un canal special executat sub pardoseala încăperii. Un sistem mai evoluat apare, în aceeași perioadă, în Roma antică, denumit hipocaust. La acesta, gazele calde erau dirijate prin canale la mai multe încăperi. Hipocaustul a fost unul din primele sisteme de încălzire centrală prin pardoseală.

În configurația actuală, instalațiile de încălzire prin pardoseală apar la începutul secolului al XX-lea. Profesorul englez Baker este primul care obține un brevet cu titlul „Sistem de încălzire a localurilor cu apă caldă transportată prin țevi sub pardoseală”. Drepturile asupra acestui brevet sunt cumpărate în 1909 de firma Crittal Co., care realizează pe baza lui încălzirea palatului Royal River. Dezvoltarea efectivă a sistemului are loc imediat după al Doilea Război Mondial, odată cu campania de reconstrucție din Europa. Tehnica din acea perioadă constă în înglobarea de țevi din oțel de ½" sau ¾" fără straturi de izolație termică sub ele. Cu o astfel de tehnologie s-au executat în Europa, numai în perioada 1945-1950, instalațiile de încălzire din peste 100 000 de locuințe. Această perioadă de pionierat a pus în evidență de pe atunci toate avantajele sistemului.